Andrei era fratele lui Simon Petru. El locuiau în apropiere de Betsaida, pe malul Mării Galileii. Andrei s-a gândit şi la dificultatea de a hrăni o mulţime atât de mare de oameni. El a observat că un băieţel avea cinci pâini de orz şi doi peştişori, dar a conchis că aceste bucate ar fi cu totul insuficiente pentru a astâmpăra foamea unei mulţimi atât de mari de oameni. Băieţelul nu avea prea mult, dar a fost dispus să pună totul la dispoziţia Domnului Isus. Ca urmare a acestui gest mărinimos, pilda sa a fost consemnată în fiecare din cele patru evanghelii. Da, ce avea el era puţin, dar „puţinul devine mult, în mâna lui Dumnezeu" şi astfel gestul lui a ajuns să fie cunoscut în toată lumea, în toate veacurile care au urmat.