Legea lui Moise poruncea ca orice copil de parte bărbătească să fie tăiat împrejur la opt zile după naştere (De fapt, circumcizia nu a avut obârşia odată cu apariţia lui Moise, ea fiind practicată de „părinţi", adică de Avraam, Isaac, Iacov şi alţii). Chiar dacă ziua a opta cădea de sabat, iudeii nu considerau că este greşit să facă circumcizia băieţelului, considerând actul drept o lucrare absolut necesară, pe care Domnul o îngăduia.