În acest punct Isus a strigat către oamenii care se adunaseră şi audiau conversaţia. Despre aceştia Domnul spune că îl cunosc şi că ştiu de unde a venit - desigur, prin asta înţelegându-se că îl cunoşteau doar ca Om, ca Isus din Nazaret, Dar nu ştiau că El era în acelaşi timp Dumnezeu - fapt pe care li-l explică El în restul versetului.
În ce priveşte umanitatea Lui, El a locuit la Nazaret. Dar ei trebuiau să-şi dea seama şi de faptul că El nu a venit de la Sine, ci că a fost trimis de Dumnezeu Tatăl, pe care oamenii aceştia nu-L cunoşteau. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus S-a declarat egal cu Dumnezeu. El nu a venit de la El însuşi, adică având doar propria Sa autoritate sau ca să-Şi facă propria Sa voie. Mai degrabă, El a fost trimis în lume de Dumnezeul adevărat, Dumnezeu pe care ei nu-L cunoşteau.