Fraţii Domnului amintiţi în versetul 3 i s-au născut probabil Mariei după naşterea lui Isus (unii îi numesc verişori sau rude îndepărtate). Dar indiferent cât de mare era gradul de înrudire cu Domnul Isus, fapt e că asta nu le conferea automat calitatea de oameni mântuiţi. Ei nu credeau cu adevărat în Domnul Isus şi-i găsim aici spunându-I să se ducă la Ierusalim, de Sărbătoarea Corturilor, pentru a face unele minuni, dându-le ucenicilor prilejul să vadă ce face. Ucenicii din acest verset nu erau cei doisprezece, ci mai degrabă cei care mărturisiseră că sunt adepţii Domnului Isus în Iudeea.

Deşi ei n-au crezut în El, au dorit ca El să se manifeste pe faţă. Poate că doreau să aibă parte de o parte din această atenţie, ca rude ale unei personaj renumit. Sau şi mai probabil este că îl invidiau pentru faima Sa şi L-au îndemnat să meargă în Iudeea, în speranţa că acolo ar putea fi ucis.