Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. În capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează“ să vină la apele harului. Aici însă, Însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea“ (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).Dar – ce trist – la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi să-L prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta“ (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.