„Doamne" din versetul acesta ar putea să însemne, mai degrabă, „Domnule" Când femeia a spus: „Nimeni, Domnule", Domnul a rostit minunatele cuvinte: „Nici eu nu te condamn. Du-te şi nu mai păcătui!" Domnul nu a pretins că ar avea autoritate civilă în această chestiune. Guvernul roman era învestit cu acea putere şi Domnul nu a trecut peste asta. El nici nu a condamnat-o, nici nu a iertat-o, căci nu avea atribuţia respectivă în acel moment. Dar El a avertizat-o totuşi să se lase de păcat.
În primul capitol din Ioan, am aflat că „harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos". Aici găsim un exemplu al acestora. În cuvintele: „nici eu nu te condamn", avem un exemplu al harului. Cuvintele „du-te şi nu mai păcătui" sunt cuvintele adevărului. Domnul nu a spus: „Du-te şi ai grijă să păcătuieşti cât mai puţin". Isus Cristos este Dumnezeu şi norma Sa este perfecţiunea absolută. El nu poate aproba păcatul, sub nici o formă sau gradaţie a sa. Şi astfel, El aşează înaintea ei standardul perfect al lui Dumnezeu însuşi.
Versetele 7:53 până la 8:11 nu sunt redate de majoritatea manuscriselor vechi ale evangheliei după Ioan, dar apar în peste 900 de manuscrise în limba greacă (în marea lor majoritate). S-a ridicat întrebarea dacă aceste versete constituie parte integrantă din textul original. Noi credem că ele trebuie acceptate ca parte din textul inspirat, întreaga lor învăţătură este în deplin acord cu restul Bibliei. Augustin afirmă că unii au omis acest pasaj din Biblie de teama că ar putea promova o anumită relaxare a normelor morale.