Sensul versetului 26 nu este clar. Se pare că Domnul afirmă aici că ar fi existat o mulţime de alte lucruri pe care nu le-a putut afirma despre iudeii necredincioşi, şi în privinţa cărora nu i-a putut judeca. El putea să le demaşte gândurile rele din inima lor şi mobilurile incorecte care le determinau acţiunile. Dar, fiind întru totul ascultător, El nu rostea decât acele lucruri pe care I le-a încredinţat Tatăl să le spună. Şi întrucât Tatăl este adevărat, El merită să fie crezut şi ascultat.