În acest moment, cu minunată simplitate, omul nostru şi-a pus încrederea în Domnul Isus, proşternândui-se şi închinândui-se. El era acum nu doar un om vindecat, ci şi un suflet mântuit. Ce zi măreaţă trebuie să fi fost aceasta în viaţa lui, când a primit atât vederea fizică, cât şi pe cea spirituală!

Observaţi că orbul vindecat nu s-a închinat Domnului până nu a ştiut că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Fiind un iudeu inteligent, nu era dispus să se închine în faţa nimănui, dacă acesta nu era decât un simplu om. Dar de îndată ce a aflat că Cel care l-a vindecat este Dumnezeu Fiul, I s-a închinat - nu pentru ceea ce i-a făcut, ci conştient acum de adevărata identitate a Domnului Isus.