H. Reînnoirea legământului la Sihem
Când israeliţii au promis că vor sluji lui Iehova, Iosua a zis: „Voi nu puteţi să slujiţi Domnului" (v. 19). Asta înseamnă că ei nu puteau să-L slujească pe Iehova şi, în acelaşi timp, să se închine şi idolilor. Negreşit Iosua şi-a dat seama că oamenii aveau să se îndepărteze de la calea bună, căzând în idolatrie, deoarece chiar în timp ce rostea aceste cuvinte unii din ei aveau dumnezei străini în corturile lor (v. 23). Oamenii au persistat însă, susţinând că vor fi loiali Dumnezeului lor. Prin urmare, Iosua a ridicat o piatră uriaşă, sub stejarul care era lângă sanctuarul Domnului, ca mărturie a legământului încheiat de către Israel. (Sanctuarul Domnului despre care se vorbeşte în versetul 26 nu se referă la tabernacol, care se afla la Silo, ci pur şi simplu la un loc sfânt.)
Referitor la problema idolilor, Cari Armerding face următorul comentariu:
Se pare că idolatria a fost unul din păcatele care s-au ţinut scai de Israel. Încă de la început strămoşii israeliţilor s-au închinat la alţi dumnezei, aşa cum am văzut (v. 2). Când Iacov şi familia sa l-au părăsit pe Laban, Rahela a fost aceea care a luat dumnezeii tatălui ei (Geneza. 31:30-34). Dar când au sosit în ţară, Iacob a poruncit celor din casa lui să se descotorosească de aceşti „dumnezei străini". El i-a ascuns sub un stejar ce se afla la Sihem (Geneza. 35:2, 4). Iată însă că mult mai târziu Iosua porunceşte generaţiei sale, în exact acelaşi loc, să de descotorosească de dumnezeii pe care i-au slujit părinţii lor (v. 14).