Capitolul 13 se ocupă de diagnosticarea leprei iar capitolul 14 de curăţirea de lepră. Există o divergenţă de opinii cu privire la natura leprei despre care citim în Biblie. Astfel leproşii sunt prezentaţi ca fiind în stare să se deplaseze liberi din ioc în ioc, lipsiţi de deformaţii, inofensivi chiar atunci când erau total acoperiţi de lepră, fiind uneori tămăduiţi.

În anumite privinţe, preotul îndeplinea rolul de medic - aluzie subtilă la relaţia strânsă dintre latura spirituală şi cea fizică, întrucât omul este o fiinţă tripartită, ori de cate ori una din cele trei componente ale sale este afectată aceasta se va repercuta asupra celorlalte două.

Trebuie să recunoaştem că al treisprezecelea capitol este dificil, datorită tratării unor chestiuni de ordin tehnic legată de bolile de natură leproasă şi neleproasă, precum şi de lepra prezentă în case şi pe articole vestimentare. Dr. R. K, Harrison, care pe lângă erudiţia în materie de studii ebraice mai posedă şi cunoştinţe temeinice de medicină, ne atrage atenţia că deşi ,,nu există nici o traducere care să redea satisfăcător toate condiţiile descrise de termenul acesta în originalul ebraic, traducerea trebuie totuşi să fie suficient de cuprinzătoare pentru a include ceea ce numim boala lui Hansen."

În continuare Dr. Harrison prezintă succint ceea ce se cunoaşte în prezent despre acest termen ebraic şi modul în care a fost redat în greacă (prin filiera căreia ne-au parvenit termenii: lepră, lepros):

Termenul ebraic sar'at provine din rădăcina al cărei înţeles este „a suferi o îmbolnăvire a pielii, având un sens generic, mai degrabă decât descrierea unei anumite stări. În accepţiunea Vechiului Testament termenul avea o arie largă de întrebuinţare, cuprinzând mucegaiul care creştea pe pânzeturi, secreţiile minerale apărute pe zidurile clădirilor şi ciuperca ce se formează în structura unor atari materiale. În Septuaginta termenul ebraic a fost redat prin grecescul lepra, care, la rândul său, pare să fi avut o natură şi un sens nedefinite. Autorii unor texte medicale redactate în limba greacă foloseau termenul lepra pentru a defini o boală ce provoacă exfolierea pielii, pe când Herodot o menţionează în legătură cu afecţiunea dermatologică cunoscută sub denumirea de leuke, un fel de erupţie cutanee, aparent sinonima cu boala numită în greacă elephaniiasis (elefantiazis) şi deci similară cu lepra clinică din epoca modernă (boala lui Hansen).

În primul paragraf este descrisă examinarea de către preot a unui bărbat, pentru a depista simptomele leprei biblice.