D. Curăţirea de lepră (cap. 14)
În aceste versete ni se prezintă ritualul privitor la curăţirea unui lepros care a fost vindecat. Mai întâi, el era inspectat de preot afară din tabără. Dacă se constata că este vindecat, el aducea o ofrandă formată din două păsări vii şi curate, împreună cu lemn de cedru, cârmâz şi isop - deci un pom falnic şi o plantă umilă, care semnifică judecata vărsată de Dumnezeu peste toţi oamenii şi peste întreaga lume, de la lucrurile cele mai elevate până la cele mai umile. Cârmâzul reprezintă în Isaia 1:18 păcatul. Prin urmare, aici ar putea însemna judecata lui Dumnezeu asupra păcatelor. Una din aceste păsări era înjunghiată, deasupra unei ape curgătoare. Iar pasărea vie, împreună cu cârmâzul şi cu isopul era înmuiată în sângele păsării înjunghiate. Leprosul curăţit era stropit cu sânge de şapte ori, fiind declarat curat. Apoi păsării vii i se dădea drumul.
În multe privinţe, lepra este o întruchipare a păcatului, care îl făcea pe un israelit necurat, excluzându-l din tabăra lui Dumnezeu şi aducând asupra sa o sumedenie de ponoase. De aceea era nevoie să se aplice sânge (sângele lui Cristos) şi apă curgătoare (lucrarea de regenerare pe care o face Duhul Sfânt) în curăţirea unui lepros. În vremea de azi, când un păcătos se întoarce la Domnul cu pocăinţă şi credinţă moartea şi învierea lui Cristos (întruchipate aici prin cele două păsări) îi sunt trecute în contul său. Apoi se aplică sângele, prin puterea Duhului şi astfel, în ochii Iui Dumnezeu persoana respectivă este curată.
Cel ce Te-ai deschis mie. Stâncă de mântuire; Apa şi acel sânge. Care din coasta-Ţi curge, Sutletul să-l mântuie, De păcat să mă spele.
(traducerea clasicei cântări creştine compusă de Augustus M Toplady, aşa cum apare în „Cântările Evangheliei", ediţia a X-a, 1968, editura Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste din RSR)