În preotul care ieşea afară din tabără, ieşind din locuinţa lui Dumnezeu, vedem pe Domnul Isus, coborându-se din sânul Tatălui, locuinţa Sa veşnică, pe pământul nostru întinat, unde El ne vedea cufundaţi în lepra înjositoare a păcatului, întocmai ca Samariteanul milostiv, EI „a venit la noi acolo unde eram”. El n-a venit numai până la mijlocul drumului. El n-a făcut numai nouă părţi din zece din drumul spre noi. El a făcut tot drumul. Era de neapărată trebuinţă să facă tot drumul, căci, având în vedere cerinţele sfinte ale scaunului de domnie al lui Dumnezeu, El n-ar fi putut porunci leprei noastre să ne părăsească, dacă ar fi rămas în sânul Tatălui. El putea să zămislească lumi întregi prin cuvântul gurii Sale; dar, când era vorba să cureţe nişte păcătoşi leproşi, trebuia ceva mai mult. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”. Când e vorba să dea naştere lumilor, Dumnezeu n-are decât să vorbească. Când e vorba să mântuiască pe păcătoşi, El a trebuit să dea pe Fiul Său. „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi sa trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:9-10).
Dar trimiterea şi întruparea Fiului era departe de a fi tot ce trebuia. Dacă preotul s-ar fi mărginit numai să iasă afară din tabără şi să privească pe sărmanul lepros, lucrul acesta prea puţin i-ar fi folosit leprosului. Vărsarea de sânge era de neapărată trebuinţă pentru ca să fie îndepărtată lepra. Trebuia să moară cineva fără pată.
”Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22). Luaţi bine seama că vărsarea de sânge era temelia adevărată a curăţirii leprosului. Nu era ceva, ce, în unire cu altele, lucra împreună la curăţirea leprosului. Nicidecum. Jertfirea vieţii era faptul de căpetenie şi de toată însemnătatea. Odată jertfa adusă, drumul era deschis; orice piedică era luată; Dumnezeu putea sa lucreze într-un har desăvârşit cu leprosul. Trebuie să ţinem bine minte acest lucru, dacă voim să înţelegem lămurit măreaţa învăţătură despre sânge.