Ordinea evenimentelor este greu de desluşit aici. Prin urmare, prezentăm ritualul în linii mari. Mai întâi, marele preot se îmbăia şi se îmbrăca cu hainele de in (v. 4). Ca o măsură preliminară, el aducea un tăuraş şi un berbec în cort. Aceste jertfe le aducea pentru el însuşi şi pentru familia sa: taurul pentru jertfa de păcat şi berbecul pentru jertfa mistuită (v. 3). El aducea doi ţapi pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru jertfa arsă de tot (v. 5). El prezenta cei doi ţapi înaintea uşii cortului şi trăgea la sorţi pentru cei doi ţapi: unul pentru Domnul, celălalt urmând să fie ţapul ispăşitor (v. 7, 8). Termenul „ţap ispăşitor" (azazel în ebraică) înseamnă, textual, „ţapul de plecare".