Consumul de sânge era de asemenea interzis. Sângele era pentru ispăşire, nu pentru asigurarea hranei. „Viaţa trupului este în sânge" (v. 11). Principiul care stă la baza ispăşirii este cel de viaţă pentru viaţă. întrucât plata păcatului este moartea, simbolizată prin vărsarea de sânge, rezultă că „fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate." Iertarea nu survine pentru că păcatul ar fi, cumva, scuzat", ci pentru că el este transferat asupra unei jertfe, al cărei sânge, conţinând viaţa sa. este vărsat. Versetul 11 este unul din versetele cheie al cărţii Levitic, fiind indicat a se memora. Când un animal era înjunghiat, sângele său era stors imediat. Un animal care murea accidental era necurat, dacă nu i se scurgea imediat sângele.