B. Legi privitoare Ia viaţa de zi cu zi (cap. 19)

Temeiul oricărei sfinţenii se află în cuvintele: „Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt" (v. 2). În continuare sunt prezentate diverse legi pentru conduita oamenilor.

Tatăl şi mama trebuiau să se bucure de un respect deosebit (v. 3) - porunca a cincea.

Israeliţii trebuiau să respecte sabatele lui Dumnezeu (v. 3) - porunca a patra.

Idolatria era interzisă (v. 4) - porunca a doua.

Consumarea jertfei de pace în ziua a treia era interzisă (v. 5-8).

Când recolta un ogor, proprietarul trebuia să lase spice la colţurile parcelei, pentru săracii şi străinii din ţară (v. 9, 10). Sunt oferite recoltele de cereale şi de struguri doar ca exemple, lista fiind însă mult mai lungă.

Furatul, înşelătoria şi minciuna erau interzise (v. 11) - a opta poruncă.

Juratul pe Numele lui Dumnezeu în cazul unei afirmaţii mincinoase era interzis (v. 12) - porunca a treia.

Fraudarea cuiva, jefuirea sau neachitarea simbriei erau de asemenea interzise (v. 13).

Blestemarea celor surzi sau a-i face pe cei orbi să se poticnească erau de asemenea condamnate (v. 14). Oamenii trebuiau să-şi exprime reverenţa faţa de Iehova prin respectul unii faţă de alţii (25:17). Cei handicapaţi (v. 14), cei vârstnici (v. 32), precum şi săracii (25:26,43) trebuiau trataţi cu toată cuviinţa de către cei cu frica de Domnul.

Era interzis a fi părtinitori la judecată (v. 15).

Vorbirea de rău şi complotarea împotriva aproapelui era de asemenea interzisă (v. 16).

Ura împotriva unui frate era interzisă: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, ca să nu te încarci cu un păcat din cauza lui." (v. 17). Chestiunile trebuiau tratate cu sinceritate şi francheţe, pentru ca sa nu devină o pricină de animozitate adunată în inimă, care să conducă la săvârşirea unui păcat exterior.

Răzbunarea sau atitudinea de a ţine supărare pe cineva era de asemenea interzisă (v. 18). A doua parte a versetului 18, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, este un rezumat al întregii legi (Gal. 5:14). Isus a spus că este a doua poruncă în ordinea importanţei (Marcu 12:31). Cea mai mare poruncă o găsim în Deuteronom 6:4,5.

Versetul 19 este interpretat în general ca pe o interdicţie de a efectua împerecheri încrucişate de animale din care să rezulte catâri. Prin vite se înţelege aici animale în general.

De asemenea era interzis să se semene un ogor cu specii diferite de seminţe sau să se poarte haine cu compoziţie mixtă: şi de in, şi de lână. Dumnezeu este un Dumnezeu al separaţiei şi în aceste exemple fizice El Şi-a învăţat poporul să se separe de păcat şi de întinare.

Dacă un bărbat avea relaţii ilicite cu o sclavă logodită cu un alt bărbat, ambii erau biciuiţi iar bărbatul trebuia să aducă o jertfă pentru vinovăţie (v. 20-22).

Când aveau să se stabilească în Canaan, israeliţilor li se interzicea să culeagă roadele pomilor timp de trei ani. Roadele din anul al patrulea trebuiau oferite Domnului, abia în anul al cincilea fiind permisă consumarea roadelor (v. 23-25). Poate că roadele produse în anul al patrulea au fost destinate leviţilor sau, cum sugerează un comentator, au fost mâncate înaintea Domnului ca parte dintr-o a doua zeciuială.