Dacă un preot se întina din punct de vedere ceremonial prin îmbolnăvirea de lepră, printr-o scurgere permanentă sau prin contact cu trupul unei persoane decedate, prin consumul de carne din care nu s-a scurs sângele sau din orice alt motiv, el nu mai avea voie să mănânce din hrana preoţilor. Asta se înţelege prin cuvintele: „să se separe de lucrurile sfinte care îmi sunt închinate de fiii iui Israel" din versetul 2. Dacă un preot era lepros sau avea o rană deschisă, era probabil descalificat de a mai funcţiona ca preot o bună bucată de timp. în alte cazuri menţionate, prevala următorul ritual pentru preot: Mai întâi, el trebuia să se îmbăieze. Apoi aştepta până seara, când se curăţa din nou.