E. Sărbătoarea săptămânilor
Sărbătoarea săptămânilor (în ebraică: Shavuot) sau Rusalii sau Ziua Cinci-zecimii (în greacă pentecost, cincizeci) se sărbătorea la cincizeci de zile după Sabatul Paştelor. Era o sărbătoare a recoltei, prin care I se aduceau mulţumiri lui Dumnezeu pentru începutul secerişului grâului. Roadele dintâi ale secerişului grâului erau aduse ca ofrandă cu acest prilej, împreună cu o jertfă de ardere-de-tot, cu o ofrandă de cereale noi, cu ofrande de băutură şi cu ofranda de pace. Potrivit tradiţiei ebraice, Moise a primit legea în această zi a anului. Sărbătoarea este un arhetip ai Zilei Cincizecimii, Rusaliilor, când a luat fiinţă biserica. Ofranda legănata era alcătuită din două pâini coapte din floarea făinii noi provenite din recolta recentă, (Era singura ofrandă dospită.) Aceste pâini reprezintă arhetipal pe evrei şi pe Neamuri, care sunt contopiţi într-un ..singur om nou în [Cristos]" (Ef. 2:15).
După Rusalii urma un lung interval, de circa patru luni, după care venea o altă sărbătoare. Acest interval de timp ar putea simboliza actuala epocă a bisericii, în care noi aşteptăm cu dor întoarcerea Mântuitorului nostru.