G. Ziua Ispăşirii
Ziua Ispăşirii (în ebraică: Yom Kippur), care avea loc în ziua a zecea a lunii a şaptea, a fost descrisă detaliat în capitolul 16. Ea prefigurează pocăinţa Israelului la nivel naţional, când o rămăşiţă credincioasă se va întoarce spre Mesia, fiind iertată (Zah. 12:10; 13:1). în aproape toate detaliile legate de Ziua Ispăşirii Dumnezeu repetă porunca de a nu lucra. Singura persoană care desfăşura vreo activitate în această zi era marele preot. Domnul a întărit această poruncă, ameninţând că va nimici orice persoană care călca această poruncă. Asta pentru că mântuirea pe care ne-a dobândit-o Marele nostru Preot nu s-a întemeiat pe faptele pe care le-am săvârşit noi (Tit 3:5). Nici o faptă săvârşită de om nu poate avea vreun rol în îndepărtarea păcatelor noastre. Numai lucrarea lui Cristos este, doar ceea ce a făcut El ne-a asigurat mântuirea noastră veşnică. „Să vă smeriţi sufletele" (v. 27, 29) înseamnă „să postiţi". Chiar şi astăzi evreii religioşi serbează această zi cu post şi rugăciune. Deşi Ziua Ispăşirii este listată printre sărbătorile lui Iehova, ea era mai degrabă o zi a postului, iar nu a petrecerii. Dar după reglementarea chestiunii păcatului, venea vremea bucuriei din cadrul Sărbătorii corturilor.