H. Sărbătoarea corturilor
Sărbătoarea corturilor (ebr.: Sukkoth, „colibe") începea în a cincisprezecea zi a lunii a şaptea. Timp de şapte zile, israeliţii locuiau în colibe (v. 42). Este o întruchipare a odihnei finale şi a secerişului final, când Israelul va locui în siguranţă în ţară, în Mileniu. Şi această sărbătoare este numită Sărbătoarea Strângerii (Ex. 23:16). Ea avea legătură cu secerişul. Cele două sabaturi ar putea simboliza Mileniul şi Odihna eternă. Moishe şi Ceil Rosen ne oferă un tablou al acestei datini:
Israeliţii construiau colibe în care locuiau în timpul acestei sărbători, ca să-şi aducă aminte de locuinţele lor vremelnice în care au locuit în timpul peregrinărilor prin pustiu. Chiar şi astăzi mulţi evrei îşi construiesc colibe tară acoperiş, alcătuite din trei pereţi, cu prilejul acestei sărbători, pe care le ornează cu ramuri şi cu fructe de toamnă, ca să-şi aducă aminte de seceriş.
Toţi cei care-şi puteau permite se suiau în fiecare an la Ierusalim cu prilejui acestei sărbători, în cadrul închinăciunii de la Templu avea loc şi ritualul turnării apei din Scăldătoarea Siloam, ca simbol al rugăciunilor pentru ploile de iarnă. Cu prilejul acestei sărbători a strigat Isus cu glas tare: „...Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (Ioan 7:37-38).
După ce Israelul va fi celebrat ultima Zi a Ispăşirii, se va sărbători din nou la Ierusalim Sărbătoarea Colibelor (Zah. 14:16).
Unul din lucrurile pe care Domnul a căutat sa îl predea poporului Său a fost strânsa asociere dintre aspectele spirituale şi cele fizice ale vieţii. Timpurile de belşug şi binecuvântare trebuiau să fie timpuri de bucurie înaintea Domnului. Domnul le-a fost înfăţişat israeliţilor ca Unul care S-a îngrijit zilnic de nevoile lor. Răspunsul lor ca naţiune la bunătatea Sa şi-a găsit expresie în festivalurile legate de strângerea recoltelor.
Observaţi repetiţia poruncii ca israeliţii să nu execute munci comune în aceste ocazii solemne (v. 3,7,8,21,25,28,30,31, 35, 36).
La aceste sărbători ale lui Iehova se poate observa o certă progresie cronologică. Sabatul ne transportă înapoi la odihna lui Dumnezeu după creaţie. Pastele şi Sărbătoarea Azimilor ne vorbesc despre Calvar. Apoi urmează Sărbătoarea Roadelor Dintâi, care ne îndreaptă privirile spre învierea lui Cristos. Sărbătoarea Rusaliilor întruchipează venirea Duhului Sfânt. Apoi, privind spre viitor, Sărbătoarea trâmbiţelor simbolizează strângerea laolaltă din nou a Israelului. Ziua Ispăşirii simbolizează acel timp când o rămăşiţă a Israelului se va pocăi, recunoscându-L pe Mesia. Şi, în sfârşit, Sărbătoarea corturilor se referă la Israel bucurându-se de domnia de o mie de ani a lui Cristos.