C. Sărbătoarea Azimilor
Sărbătoarea Azimilor avea loc în legătură cu Pastele şi dura şapte zile, începând cu ziua a doua după Paşte - adică din a cincisprezecea zi a lunii Nisan până în a douăzecea zi. Numele celor două sărbători sunt adesea interschimbabile. În acest timp, evreilor li se cerea să scoată din case orice aluat, orice dospeală. Sărbătoarea simbolizează o viaţă din care a fost eliminată dospeala răutăţii şi a maliţiei, o viaţă caracterizată prin „pâinea nedospită a sincerităţii adevărului" (1Cor. 5:8). Între Paşte (răscumpărarea noastră) şi Sărbătoarea Azimilor (obligaţia noastră de a umbla în sfinţenie) nu exista nici un hiat... Chiar şi azi evreii mănâncă pâine nedospită în timpul acestei sărbători, care se numeşte matzo. Prepararea pâinii matzo presupune străpungerea pâinii iar în procesul de coacere a pâinii ea este prevăzută cu dâre, este brăzdată. El a fost străpuns pentru noi şi prin rănile Sale (prin dungile lăsate de biciuirea Sa) suntem noi vindecaţi.