Acum intervine brusc relatarea despre fiul unei israelite al cărei tată era egiptean şi care a fost omorât cu pietre pentru că L-a blestemat pe Dumnezeu (v. 10-16, 23). Incidentul ne arată ca legea era aceeaşi pentru toţi cei ce locuiau în tabăra Israelului, fie că erau evrei pur-sânge, fie că erau de altă naţionalitate (v. 22). Aici ni se arată că blasfemia, asemenea asasinatului, se pedepsea cu moartea vinovatului (v. 14, 16, 17, 23). (Versetul 16 a fost, probabil, legea împotriva blasfemiei la care evreii s-au referit când au spus: "Noi avem o lege şi potrivit legii noastre El [Domnul Isus] trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu" [Ioan 19:7]. Asta ne arată că pentru alte infracţiuni se putea aduce o compensaţie (v. 18,21). În fine, incidentul ne arată că:
...retribuţia era un principiu de bază al legii; greşelile trebuiau corectate, relele îndreptate. Ceea ce a dus la stricarea reputaţiei legii a fost coborârea ştachetei. Legea retorsiunii este luată în derâdere astăzi în Occident, dar oamenii cu scaun la cap nu renunţă la ea.
(a) în societatea antică, pedeapsa aplicată era de multe ori disproporţionat de mare faţă de răul comis. Şi astfel pedeapsa ca formă de retorsiune a constituit un important pas în direcţia adevăratei justiţii,
(b) Mai mult, pedeapsa de reabilitare - alternativa cel mai des propusă - suferă de neajunsul subiectivismului. Căci cine decide când a fost un om reabilitat, fiind gata să revină în sânul societăţii? Astăzi sentinţele sunt poate destul de blânde, dar cum vor fi oare mâine? Adevărata justiţie este: un ochi (şi numai unu) pentru un ochi. (Daily Notes ofthe Scriptura Union)
În versetele 1-9 vedem o imagine a Israelului aşa cum l-a rânduit Dumnezeu să fie. în versetele 10.-16 Îl înfăţişează pe Israel cum a devenit mai târziu, blasfemiin-du-I Numele şi blestemând (Sângele Lui să cadă peste noi şi peste copiii noştri).