Cu privire la anul sabatic, oamenii se întrebau poate ce vor mânca în acel an şi în anul următor. Dumnezeu le-a promis că dacă erau ascultători, E! va dărui suficiente recolte în anul al şaselea, ca să le ajungă pe trei ani.
O dată la cincizeci de ani se întâmpla ca doi ani la rând sa nu existe nici semănat, nici secerat, adică atunci când anul sabatic obişnuit era urmat de anul jubiliar. Este de presupus că Domnul dăruia recolte suficient de îmbelşugate pentru anul al patruzeci şi optulea ca proviziile să ajungă pentru patru ani.
Unii învăţaţi cred, prin metoda de calcul inclusivă, anul al cincizecilea era de fapt al patruzeci şi nouălea. În orice caz, acesta este un exemplu de ecologie judicioasă: conservarea fertilităţii pământului prin impunerea unei perioade de odihnă pentru el. În epoca modernă omul se preocupă cu păstrarea resurselor planetei. Dar, cum se întâmplă de atâtea ori, Cuvântul lui Dumnezeu este cu mult mai prevăzător şi avansat.