Dacă un evreu se vindea pe sine unui neevreu care locuia în ţară, evreul putea fi totdeauna răscumpărat şi eliberat. Preţul de răscumpărare se stabilea în funcţie de numărul de ani rămaşi până la anul jubiliar. Rudenia care îl răscumpăra pe evreu îl putea pune pe acesta la munci de argat până la jubileu. Dacă nu se găsea nici o rudenie care să-l răscumpere, evreul respectiv era automat pus în libertate în anul jubiliar.