Ultimul capitol din Levitic se ocupă cu jurămintele voluntare făcute Domnului. După câte se pare, ca gest de recunoştinţă pentru vreo binecuvântare primită din partea Domnului, un om putea să predea Domnului prin jurământ o persoană (pe el însuşi sau pe un membru al familiei sale), un animal, o casă sau un ogor. Lucrurile încredinţate prin jurământ erau predate preoţilor (Num. 18:14). Întrucât aceste daruri nu erau întotdeauna de folos preoţilor, s-a creat posibilitatea ca persoana care făcea jurământul să-i poată da preotului o sumă de bani, în locul persoanei sau lucrului făgăduit.
Jurământul de consacrare era foarte solemn.