Evaluarea valorii unui teren agricol era complicată de faptul ca acesta revenea automat proprietarului iniţial în anul jubiliar.
Dacă era dedicat de către proprietarul iniţial, adică dacă acesta îl moştenea, se aplicau regulile din versetele 16-21. Valoarea sa era stabilită după cantitatea de sămânţă semănată pe el. De exemplu, dacă se semăna pe acest teren un omer de sămânţă de orz, valoarea stabilită era de cincizeci de sicii de argint.
Dacă ogorul era închinat Domnului prin jurământ către anul jubiliar sau în anul jubiliar, atunci se aplica evaluarea de mai sus. Dar dacă era dedicat la câţiva ani după anul jubiliar, valoarea ogorului scădea corespunzător. Cu alte cuvinte, terenul valora doar 30 de sicii dacă era dedicat la 20 de ani după anul jubiliar.