Dacă terenul era răscumpărat, se cerea o plată suplimentară de o cincime. Dacă, după ce a dedicat Domnului terenul respectiv, proprietarul nu-l răscumpăra înainte de anul jubiliar sau dacă îl vindea în secret altuia, terenul nu mai putea fi răscumpărat, ci devenea proprietatea preotului în anul jubiliar. În acest caz, pământul era „dedicat" sau „sfânt" Domnului.