Dacă un ogor era dedicat de către altcineva decât proprietarul iniţial, adică de către un om care l-a cumpărat, atunci situaţia era guvernată de regulile cuprinse în versetele 22-25. Preotul stabilea valoarea proprietăţii, în funcţie de numărul de recolte care s-ar putea obţine până la a-nul jubiliar, deoarece în acel an terenul era retrocedat proprietarului iniţial.