Nimic din ce era sortit morţii sau distrugerii nu putea fi răscumpărat. Asta se înţelege prin lucru! închinat sau proscris. Astfel un fiu care şi-a blestemat părinţii nu putea fi răscumpărat, ci trebuia omorât negreşit.
De notat că în acest capitol se face distincţie între ceea ce este consacrat (NASB) sau sfinţit (KJV) şi ceea ce este proscris (NASB) sau devotat (NKJV, KJV). Lucrurile sfinţite prin jurământ - adică puse deoparte pentru o întrebuinţare divină - puteau fi răscumpărate. Lucrurile devotate erau dăruite definitiv şi integral, nemaiputând fi răscumpărate.