Israeliţilor li s-a interzis să mănânce grăsimea sau sângele, întrucât acestea aparţineau Domnului. Pe lângă sensul ei simbolic, această regulă privitoare la grăsime a fost, desigur, un fel de medicină preventivă. Astăzi medicii recomandă o reducere a consumului de grăsime, cu scopul de a diminua cazurile de hipertensiune, boli cardio-vasculare şi maladii pulmonare.
Aceste prime trei jertfe - cea arsă de tot, cea de mâncare şi cea de pace - au avut locul lor bine stabilit în viaţa de închinare publică a naţiunii, dar, desigur, puteau fi aduse oricând Domnului şi de către persoane individuale, pe bază voluntară. Israeliţilor li s-a poruncit însă să aducă următoarele două jertfe în cazul în care cineva a păcătuit. Vedem astfel cum sunt îngemănate aceste două concepte, închinarea voluntară şi ispăşirea obligatorie, în cadrul jertfelor.