Nelegiuirea împotriva omului: Tratarea cu înşelăciune a aproapelui în chestiunea unei depuneri sau târg sau un act de jaf sau de asuprire (6:2).

Găsirea unui obiect pierdut şi declaraţia sub jurământ că nu a fost găsit (6:3).

Se cerea o ofrandă pentru nelegiuire şi în cazul comiterii unei fapte de imoralitate cu o sclavă care era logodită (19:20-22); de asemenea pentru curăţirea unui lepros (14:10-14) şi întinarea unui nazireat (Num 6:6-12).

Ofranda propriu-zisă: Un berbec fără cusur (5:15,18;6:6) sau un miel de sex masculin în cazul unui lepros (14:12) sau a unui nazireat (Num 6:12).

Îndatoririle ofertantului: În cazul unei nelegiuiri comise împotriva lui Dumnezeu, mai întâi ofertantul aducea preotului restituţia, cu un adaos de douăzeci de procente. Apoi aducea animalul la preot, la intrarea în curtea tabernacolului, îl prezenta Domnului, îşi punea mâna pe capul animalului şi-l înjunghia. Apoi scotea grăsimea, coada, rinichii şi prapurul ficatului. Procedura era aceeaşi ca în cazul unei nelegiuiri comise împotriva aproapelui. În ambele cazuri, ofertantul trebuia să achite o penalitate de douăzeci la sută, menită să-i aducă aminte că păcatul nu este aducător de profit, ci, dimpotrivă se plăteşte şi încă foarte scump!

Îndatoririle preotului: El stropea sângele pe altarul de bronz de jur împrejur (7:2); apoi ardea grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rinichii şi prapurul ficatului pe altar (7:3,4).

Distribuirea jertfei: Partea Domnului era cea care ardea pe altar (7:5). Preotul care oficia slujba primea pielea berbecului (7:8). Toţi preoţii se înfruptau din carnea animalului (7:6). Ofertantul nu primea nici o parte din jertfa pentru păcat sau pentru nelegiuire.

După cum am arătat, persoana care aducea o jertfă pentru nelegiuire căuta ispăşire pentru o acţiune de-a sa care a provocat pierderi sau daune altcuiva.

Pe plan simbolic, jertfa pentru nelegiuire ne îndreaptă privirile spre acel aspect ai lucrării lui Cristos prin care El a restaurat ceea ce de la început El nu luase (Ps 69:4b). Prin păcatul omului, Dumnezeu a fost jefuit de slujire, închinare, ascultare şi slavă. Iar omul însuşi a fost jefuit de viaţă, pace, bucurie şi părtăşie cu Dumnezeu. Ca jertfa noastră pentru nelegiuire. Domnul Isus nu numai că a restaurat ceea ce se furase prin păcatul omului, ci a adăugat pe deasupra. Asta întrucât Dumnezeu a primit mai multă slavă prin lucrarea încheiată a lui Cristos decât dacă păcatul n-ar fi pătruns deloc în lume. Iar noi o ducem mai bine în Cristos decât am fi dus-o vreodată dacă Adam n-ar fi căzut.

”De straiele sale divine El S-a lepădat,

Învelindu-Şi Dumnezeirea într-o mantie de lut;

Şi în acel veşmânt Şi-a etalat măiastra-I iubire.

Restituind ceea ce de fapt nu luase niciodată.”

Autor anonim