Oricare din copiii de sex masculin ai lui Aaron puteau să mănânce jertfa de cereale, dar trebuiau să fie sfinţi, adică curaţi din punct de vedere ceremonial. Aceşti preoţi nu deveneau sfinţi atingându-se de jertfe. Sfinţenia nu se transmitea prin atingere, dar întinarea se transmitea în felul acesta (Hag 2:11-13). Keil şi Delitzsch interpretează ultima parte a acestui verset în sensul că „orice mirean care se atingea de aceste lucruri prea-sfinte devenea sfânt în urma contactului cu ele, în consecinţă el trebuind să se păzească de întinare în acelaşi mod ca şi preoţii sfinţiţi."