Grăsimea, considerată partea cea mai bună a jertfei, aparţinea Domnului şi era arsa pentru El pe altar, nefiind mâncată (v. 22-25). Tot aşa sângele, fiind viaţa trupului, aparţine lui Dumnezeu şi deci nu trebuia consumat (v. 26,27). Astăzi mulţi evrei continuă să respecte aceste legi dietetice. Pentru ca să poată fi consumată, deci să se încadreze în categoria de alimente „cuşer", ea trebuie curăţită de sânge. Pentru a se evita consumul de grăsime, multe familii de evrei nu folosesc săpunuri care conţin grăsimi animale. Ei cred că până şi utilizarea unor asemenea produse la spălarea vaselor ar constitui o încălcare a statului de cuşer al vaselor. Pe lângă motivaţia spirituală care interzice consumul grăsimii, exista, desigur, şi raţionamentul de ordin medical, după cum arată Dr. S. I. McMillen:
”În ultimii ani ştiinţa medicală a descoperit faptul că consumul de grăsime animală este una din cauzele principale ale artero-sclerozei. Această grăsime formează tumori minuscule de colesterol în interiorul pereţilor arterelor, care produc perturbaţii în circuitul sângelui. În prezent, în deceniul actual, reviste, programe de radio şi televiziune transmit ştirea îmbucurătoare conform căreia putem reduce ravagiile cauzate de cel mai mare duşman care provoacă decesele la oameni, prin reducerea consumului de grăsimi animale. Deşi suntem, evident, bucuroşi că medicina şi-a spus, în sfârşit, cuvântul asupra acestui subiect, nu putem să nu remarcăm că cercetările noastre ultramoderne sunt, de fapt, cu circa trei mii cinci sute de ani în urma Cărţii cărţilor.