„Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el” (Cap. 8.30). Pentru ce nu sunt unşi fiii lui Aaron împreună cu el, în vers. 12? Numai pentru că sângele nu fusese vărsat. Când sângele şi untdelemnul puteau fi amestecate, atunci Aaron şi fiii săi puteau fi „unşi şi sfinţiţi”, împreună, dar mai înainte, nu. „Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr” (Ioan 17.19). Cititorul, care va putea trece, în chip uşuratic, asupra unei împrejurări aşa de însemnate sau va putea spune că ea n-are nici o însemnare, n-a învăţat încă să preţuiască, cum trebuie, Vechiul Testament, în care se găsesc „umbrele bunurilor viitoare”.
Şi de altă parte, cel care crede că sub acestea este ascuns un înţeles, dar el nu vrea să-şi dea osteneala ca să-l priceapă, păcătuieşte faţă de sufletul lui şi arată prea puţin interes pentru prorociile de preţ ale lui Dumnezeu.