Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul „aproape“. Domnul îl învaţă că acest „aproape“ este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv Îl recunoaştem pe Mântuitorul care S-a aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 38-42 şi al capitolului 11.1-13. Prin urmare, Domnul nu i-a mai spus: „Fă aceasta (legea) şi vei trăi“ (v. 28), ci: „du-te şi fă şi tu la fel“ (v. 37).Scena următoare se desfăşoară într-o casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).