Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l-a învins pe „omul cel tare“, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta. Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.Binecuvântarea – repetă Domnul – nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.În versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. În Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă“, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră – vizitatorii – să vadă lumina“.Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2 Corinteni 7.1)!