Este uşor de afirmat: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne“ (v. 57), însă Isus nu ascunde ce presupune a-L urma (vezi v. 23). Cele mai mari obstacole nu sunt pe cale, ci în inima noastră, iar pentru a ni le descoperi, Domnul examinează pe rând cele mai tainice unghere ale inimii. Plăcerea pentru confort (v. 58), anumite convenienţe, anumite afecţiuni sau obiceiuri (v. 59,61) trec uşor înaintea ascultării pe care I-o datorăm lui Hristos şi ne conduc apoi, în mod inevitabil, la regrete, la priviri înapoi şi poate, în final, chiar la o umilitoare renunţare.În capitolul 10, Isus pune deoparte şaptezeci de lucrători cărora El Însuşi le dă avânt în secerişul Său. Le dă instrucţiuni şi îi trimite „ca pe nişte miei în mijlocul lupilor“ (v. 3), ei fiind chemaţi să manifeste blândeţea şi smerenia Celui care era Mielul în mijlocul aceloraşi lupi.Astăzi, ca şi atunci, sunt puţini lucrători. Să strigăm de aceea în rugăciune către Domnul marelui seceriş (2 Tesaloniceni 3.1)! El Se va îngriji să aleagă, să pregătească şi să trimită noi slujitori; totuşi, pentru a putea cere aceasta cu râvnă şi cu dreptate, trebuie să fii gata să accepţi a fi trimis tu însuţi.