E ceva prea frumos în chipul cum ştie sa se poarte Moise, în împrejurarea aceasta. El ni se arată cu adevărat un om blând, nu numai în împrejurarea cu Eldad şi Medad, dar şi în aceea mai grea, cu Măria şi Aaron. În cea dintâi, în loc sa fie gelos pe cei ce erau chemaţi să ia parte la însărcinarea şi răspunderea sa, el se bucură de lucrul lor şi doreşte ca tot poporul lui Dumnezeu să aibă acelaş har sfânt. în cea de a doua, în loc să simtă şi să ţină ură împotriva fratelui şi sorei sale, el se duce grabnic să mijlocească pentru ei.
Aici Moise e plin de Duhul Stăpânului său şi se roagă pentru aceia, care au vorbit atât de nesăbuit împotriva lui. Aceasta a fost o biruinţă – biruinţa unui om blând – biruinţa harului. Cineva care-şi cunoaşte adevărata stare înaintea lui Dumnezeu, poate să se ridice deasupra tuturor vorbirilor de rău. Nu se întristează decât de starea, în care se află cei ce le rostesc. Poate să-i ierte. Un astfel de om nu se aprinde repede, nu se îndârjeşte şi nu este plin de el însuşi. El ştie că nimeni nu poate să-l aşeze mai jos decât se cuvine. Şi astfel, dacă cineva îl vorbeşte de rău, el îşi pleacă îndată capul cu blândeţe, îşi vede de drum şi îşi încredinţează pricina în mâinile. Aceluia care judecă cu dreptate, şi care va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Aceasta e adevărata slujbă. O, de am înţelege-o mai bine! Atunci nu vom mai fi atât de lesne gata sa ne aprindem, când cineva ne vorbeşte de rău pe noi si lucrarea noastră. Dimpotrivă, atunci vom putea face ca din inimile noastre să se înalţe către Dumnezeu rugăciune fierbinte pentru vrăjmaşii noştri, făcând să se pogoare binecuvântarea atât asupra lor cât şi asupra inimilor noastre.