Dumnezeul lui Israel voia ca poporul Său să-şi aducă mereu aminte de poruncile Sale. De aceea rânduieşte ca ei să-şi facă nişte ciucuri la colţurile veşmintelor şi peste ciucuri să pună un fir albastru. Prin aceasta Dumnezeu voia ca ei să-şi poată aduce aminte cât de des de Cuvântul Său. Orice Israelit care-şi arunca ochii pe ciucurele cu fir albastru, trebuia să se gândească la Dumnezeu şi să i se supună cu smerenie la toate orânduirile Sale.
Acesta era rostul acestor ciucuri. Dacă cercetam însă versetul 5 din capitolul 23 din Matei, vedem la ce întrebuinţare înjositoare, a coborât omul această orânduire dumnezeiască. „Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi”.
Astfel, chiar lucrul lăsat ca să-i facă să-şi aducă aminte de Dumnezeu şi să se supună scumpului Sau Cuvânt, a ajuns pentru ei lucrul, de care să se slujească pentru a se slăvi pe ei înşişi în trufia lor religioasă. „Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni”. Să ne gândim cu tot dinadinsul la lucrul acesta! Sa luăm seama să nu schimbăm orânduirea cerească într-un obicei pământesc şi să facem din ceea ce trebuie să ne ducă la o supunere smerită, un prilej ca să ne slăvim pe noi înşine.