Capitolul 15, pe care l-am străbătut, rupe firul istoriei poporului lui Israel în pustie, afară doar de versetele, care ne vorbesc de omul care a călcat Sabatul.
El ne-a dus cu gândurile în viitor, când Israel, cu toate păcatele şi nebunia sa, cu toate cârtirile şi împotrivirea sa, avea să pună stăpânire pe ţara Canaanului şi să aducă jertfe de mulţămire şi cântece de laudă Dumnezeului mântuirii sale. În capitolul 13 şi 14 am văzut apoi pe Dumnezeu neţinând seamă de necredinţa şi nesupunerea lui Israel şi începând împlinirea planului Său veşnic şi a făgăduinţelor făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Capitolul 16 leagă din nou firul rupt al istoriei poporului lui Israel în pustie, istorie tristă şi umilitoare pentru bietul om, dar plină de strălucire şi de binecuvântare din pricina răbdării fără sfârşit şi din pricina milei fără margini a lui Dumnezeu. Acestea sunt cele două mari lecţii, pe care le învăţăm în pustie. Aici vedem ce este omul şi în acelaşi timp, cine e Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt îmbinate în Cartea Numerilor. Astfel, în capitolul 14, am văzut pe om şi căile sale, în capitolul 15, am văzut pe Dumnezeu şi căile Sale. Mai departe, în capitolul 16, vom vedea din nou înfăţişându-se omul şi căile sale.