Iată ce înseamnă să-ţi încredinţezi pricina în mâni bune. Moise pune înainte în întâiul rând drepturile pe care le are numai Dumnezeu. „Domnul va arăta” şi „Domnul va alege”. Nici-un cuvânt despre el sau despre Aaron. Dumnezeu va arata şi va alege pe cei ce au fost curaţi la inimă, în această împrejurare. Cei două sute cincizeci de răzvrătiţi sunt aşezaţi faţă în fată cu Dumnezeul cei viu. Ei sunt chemat să se înfăţişeze înaintea Lui cu cădelniţele în mâini, pentru ca întreaga pricină să fie cercetată şi să dea o hotărâre înaintea acestui mare scaun de judecată, hotărâre care nu mai poate fi schimbată cu nici-un chip. Nu s-ar fi cuvenit ca Moise şi Aaron să facă ei judecata, întrucât s-ar fi putut spune că ei şi-au apărat drepturile lor. Dimpotrivă, Moise însuşi a dorit ca împricinaţii, şi dintr-o parte şi din alta, să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca El să judece şi să curme neînţelegerea.
Iată ce însemnează smerenie şi înţelepciune adevărată. Când cineva caută să ia un loc însemnat, e bine să-l laşi să-şi împlinească dorinţa, căci, chiar treapta la care a dorit să ajungă cu atâta patimă va fi locul înfrângerii şi al buimăcirii lui vrednice de plâns. De câte ori nu vezi atâţia oameni, care pizmuise pe alţii, din pricina locurilor, pe care le au s-au a lucrărilor pe care le îndeplinesc şi caută cu tot dinadinsul să-i înlocuiască.
N-au decât să încerce astfel de oameni, dar să fie încredinţaţi că nu după multă vreme se vor poticni şi vor pleca ruşinaţi şi buimăciţi, Domnul îi va ruşina pe toţi.
Cel mai bun lucru, pentru cel ce sunt ţinta loviturilor unor astfel de oameni, e să cadă cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi să-i lase Lui grija să rânduiască lucrurile, cum va crede de cuviinţă. Lucrul acesta aducându-i mulţămiri.