În cele cuprinse de la versetul 14 până la versetul 19, vedem învăţături, care privesc pe „orice întâi născut din orice trup… atât din oameni cât şi din dobitoace”. Să băgăm de seamă că, aici, omul este pus pe aceiaşi treaptă cu dobitoacele necurate. Şi omul şi dobitocul trebuia răscumpărat. Dobitocul necurat nu era bun pentru Dumnezeu, tot astfel şi omul, daca nu era răscumpărat prin sânge. Dobitocul curat, însă, nu trebuia sa fie răscumpărat. El era bun pentru Dumnezeu şi era dat ca hrană pentru toată casa preotului, fiilor şi fiicelor, fără deosebire. Aici avem o imagine închipuitoare pentru Hristos. În El şi numai in El Dumnezeu îşi găseşte odihnă desăvârşită şi o deplină plăcere. Ce gând minunat! Tocmai pe El ni L-a dat nouă, casei Sale preoţeşti, ca să fie hrana, lumina, bucuria noastră şi totul pentru noi în veci de veci (Cititorul, care doreşte să capete lămuriri mai amănunţite cu privire la cele cuprinse în Numeri 18:14-19, sa citească „Gânduri asupra Exodului” cap. 13. (Cât e cu putinţă, căutăm să nu mat spunem iar lucrurile despre care am vorbit).