În versetele 14-21 ale acestui capitol, avem tocmelile urmate între Moise şi împăratul Edomului. Este interesant să vedem tonul fiecăruia dintre ei şi să-i asemănăm cu istorisirea arătată în capitolele 32 şi 33 din Geneza. Esau (sau Edom) avea o ură mare pe Iacov şi, cu toate că puterea lui Dumnezeu nu i-a îngăduit să se atingă de un singur fir de par din capul fratelui său, totuşi, pe de altă parte, Israel, urmaşul lui Iacov, care înlocuise pe Esau, nu trebuia să turbure nici el Edomul, în stăpânirile sale. „Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine. Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea” (Deuteronom 2:4-6). Astfel, acelaş Dumnezeu, care nu putea să îngăduie ca Esau să atingă pe Iacov (Geneza 33), nu vrea acum sa îngăduie, ca Israel să rănească pe Edom.