Dar dacă lui Dumnezeu îi place, în harul Sau desăvârşit, să se unească cu un popor; dacă îl cheamă să fie un popor despărţit, – să trăiască singur în lume şi să strălucească pentru El în mijlocul celor ce stau încă în întunerec şi în umbra morţii, trebuie ca acest popor să fie într-o stare plăcută Lui. Dumnezeu trebuia să-l facă aşa cum voia să-I aibă, ca să fie la înălţimea marelui şi slăvitului Său Nume. Iată de ce, în a doua cuvântare, proorocul arată ceva mai mult: „Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor! Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce. El nu vede nici o fărădelege în Iacov. Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. El este Împăratul lui, veselia lui. Dumnezeu i-a scos din Egipt. Tăria Lui este pentru el ca a bivolului. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, şi se ridică întocmai ca un leu: nu se culcă până ce n-a mâncat prada, şi n-a băut sângele celor ucişi” (Numeri 23:18-24).
Aici ne aflăm pe un loc într-adevăr ridicat, şi tot atât de tare. Este „vârful stâncii” – aerul curat şi priveliştea întinsă „de pe înălţimea dealurilor”, unde poporul lui Dumnezeu nu este privit decât în „vedenia Celui Atotputernic” – văzut cum îl vede El, fără cusur, fără zbârcitură, fără altceva de felul acesta, – toate urâciunile fiind şterse din vedere, din pricină că sunt îmbrăcaţi în frumuseţea lui Dumnezeu. În această cuvântare minunata, binecuvântarea şi siguranţa lui Israel nu atârnă de ei înşişi, ci de adevărul şi credincioşia lui Dumnezeu. „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu ai omului, ca săi pară rău”. Lucrul acesta pune pe Israel într-un loc de siguranţă, Dumnezeu trebuie să fie adevărat faţă de El însuşi. Este vreo putere care sa-L poată împiedeca să-Şi ţină cuvântul şi jurământul Său? Negreşit că nu. „El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce”. Dumnezeu nu vrea şi Satana nu poate întoarce binecuvântarea.
Astfel se sfârşeşte totul. „Totul este pe deplin aşezat şi chezăşuit”. În cea dintâi cuvântare, spunea: „Dumnezeu n-a blestemat”. Este o vădită creştere, in timp ce Balac poartă din loc în loc pe lacomul prooroc, Dumnezeu are prilejul sa dea pe faţă noi trăsături de frumuseţe în poporul Său şi noi pricini de siguranţă în starea lui, înaintea lui Dumnezeu. Astfel El nu arată numai că este un popor despărţit, locuind deoparte; ci şi un popor mântuit, având pe Dumnezeu cu el şi cu un cântec împărătesc de biruinţă în mijlocul lui. „El nu vede nici-o fărădelege în Iacov, nu vede nici-o răutate în Israel.” Cu toate acestea, vrăjmaşul putea spune că e fărădelege şi stricăciune în mijlocul lui. Da, însă cine poate să facă pe Dumnezeu sa-i vadă altfel, când Lui i-a plăcut să-i acopere, ca şi când i-ar acoperi un nor gros, pentru dragostea Numelui Său? Dacă i-a aruncat fărădelegile înapoia Lui, cine poate să i le aducă în faţa Lui? „Dumnezeu este Acela care-i iartă; cine mai poate sa-i osândească?” Dumnezeu vede pe poporul Său atât de desăvârşit, mântuit de orice ar putea să-l osândească, încât poate să-şi aşeze locuinţa în mijlocul lui şi să-i asculte graiul. Aşadar, pe drept cuvânt, putem striga: „Ce a făcut Dumnezeu”, nu este „cea făcut Israel”. Balac şi Balaam ar fi găsit destule pricini de blestem, dacă ar fi avut în vedere purtarea lui Israel. Lăudat fie Dumnezeu, ca din pricina lucrării Lui, poporul Său stă în picioare; această temelie pe care se bizuie poporul este tot atât de nezguduită, ca şi scaunul de domnie al lui Dumnezeu. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Dacă Dumnezeu stă între noi şi vrăjmaşii nostru, de cine să ne mai temem? Dacă El începe să răspundă oricărui pârâş în sprijinul nostru, atunci negreşit că avem parte de o pace desăvârşită.