Într-un cuvânt, gândul de căpetenie în acest capitol este plăcerea ce o găseşte Dumnezeu în Hristos. Dimineaţa şi seara, zi cu zi, săptămână după săptămână, dintr-o lună într-alta, de la începutul până la sfârşitul anului, Hristos este mirosul plăcut şi preţul cel mai mare înaintea lui Dumnezeu. E adevărat că, prin harul lui Dumnezeu şi al lui Isus Hristos, Fiul Său, păcatele ne sunt ispăşite, judecate şi şterse pentru totdeauna, greşelile ne sunt iertate şi vina nimicită. Dar, afară de aceasta şi mai pe sus de toate, inima lui Dumnezeu e hrănită, răcorită şi înveselită de Hristos. Ce înfăţişa Mielul de dimineaţă şi Mielul de seară? Este un dar de mâncare pentru păcat sau o ardere de tot?
Ce erau cei doi miei pentru Sabat (versetul 9-10)? Un dar de mâncare pentru păcat s-au o ardere de tot „Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat”. Trebuia să fie îndoită, pentru ca sabatul închipuia odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu când va avea loc o îndoită preţuire a lui Hristos. Felul acestui dar de mâncare este destul de învederat, Hristos era plăcerea lui Dumnezeu; aşa era gândul de căpetenie al arderii de tot. Darul de mâncare pentru păcat este Hristos în legătura cu noi. În darul pentru păcat e vorba de chipul urâcios al păcatului; în arderea de tot, e vorba de preţul nemăsurat al lui Hristos, după însăşi preţuirea lui Dumnezeu.