Acest capitol ne dă o istorisire amănunţită a călătoriilor poporului lui Dumnezeu în pustie. E cu neputinţă ca citindu-le să nu fim adânc mişcaţi de atâta dragoste şi îngrijire arătată de Dumnezeu într-un chip aşa de deosebit în timpul acestor călătorii. El a binevoit să păstreze istorisirea faptelor sărmanului Sau popor, din clipa ieşirii din Egipt până ce a trecut Iordanul, din ţara morţii şi a întunericului în ţara unde curge lapte şi miere. „căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic” (Deuteronom 2:7).

El a mers înaintea lor, fiecare pas al călătoriei a cutreierat toate popasurile pustiei; in toate întristările lor, El a fost întristat. El a purtat grijă de ei ca o doică plină de dragoste. În timpul celor patruzeci de ani, n-a lăsat să li se învechească îmbrăcămintea, nici să le obosească picioarele. El le-a croit drumul pe care mâna Sa ia purtat, însemnând cu grijă fiecare pas al acestei minunate călătorii şi fiecare loc de poposire în pustie. Ce călătorie! Ce tovarăş de drum!

E foarte mângâietor pentru inima sărmanului călător trudit, să fie încredinţat că fiecare popas al călătoriei lui în pustie este hotărât de dragostea nemărginită şi de înţelepciunea fără greş a lui Dumnezeu. El duce pe poporul Său pe un drum drept: nu este nici-o greutate în împrejurările lor, nici-o băutură în paharul lor, care să nu fie rânduită de El însuşi în legătură cu binele lor de acum şi cu fericirea lor veşnică. De ar fi singura noastră dorinţă să mergem cu El zilnic într-o încredere de copil, aruncând asupra Lui toate îngrijorările noastre şi lăsându-ne deplin în mâinile Sale cu tot ce avem! Aceste este adevăratul izvor al păcii şi al binecuvântării în tot timpul călătoriei. Apoi, când trecerea prin pustie se va isprăvi şi vom fi ajuns la cel din urma popas, El ne va lua ca să fim totdeauna cu El. Atunci plini de bucurie, în lăcaşul cel de sus, vom privi înapoi la luptele, primejdiile şi grozăviile care ne turburau inimile şi nu le vom mai vedea urma. Vrăjmaşii vor fi biruiţi, iar mâna Lui ne va şterge lacrimile. Ne vom aduce aminte de acest drum pământesc, unde inima simte acum bogăţia cerescului Său har şi al dragostei dumnezeieşti. Inimile noastre vor fi pline atunci de o veselie sfântă.