Iată cel mai lung capitol din toată cartea Numeri. El ne dă numele celor douăsprezece căpetenii ale adunării lui Israel şi a darurilor aduse de ei, cu prilejul aşezării cortului.”Când a isprăvit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul, cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit. Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, cari luaseră parte la numărătoare. Ei şi-au adus ca dar, înaintea Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi adică un car la două căpetenii, şi un bou la fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului. Domnul, a vorbit lui Moise, şi a zis: „Ia de la ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întâlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia, după cum cere slujba lui.” Moise a luat carele şi boii, şi le-a dat Leviţilor. A dat două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor; a dat patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. Dar n-a dat nici unul fiilor lui Cehat, pentru că, după cum cereau slujbele lor, ei trebuia să ducă lucrurile sfinte pe umeri” (versetele 2-9),
Am spus când am vorbit de cap. 3 şi 4, că fiii lui Chehat aveau dreptul să ducă ce era mai de preţ din uneltele şi lucrurile cortului. Iată de ce ei nu primeau nici unul din darurile căpeteniilor. Slujba lor înaltă şi sfântă era să le ducă pe umeri şi să nu întrebuinţeze care şi boi.