„Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul” (verset 8). Ce purtare frumoasă! Moise n-avea ce să le răspundă; dar cunoştea pe Cel ce putea să le răspundă şi s-a îndreptat spre El. Era lucrul cel mai bun şi cel mai înţelept pe care îl avea de făcut Moise. El nu socotea că trebuie să răspundă cu orice preţ. Lui nu-i era ruşine să zică: „Nu ştiu”. Cu toată înţelepciunea şi toată cunoştinţa lui, nu şovăia să-şi dea pe faţă neştiinţa. Iată adevărata cunoştinţă, adevărata înţelepciune. Putea să fie umilitor pentru un om ca Moise, să se arate înaintea adunării sau a unora din mădularele ei, neştiutor despre vreun lucru oarecare. El, care a scos poporul din Egipt, care l-a trecut prin marea Roşie, care a vorbit cu Dumnezeu şi care şi-a primit însărcinarea de la marele „Eu sunt”, să fie oare cu putinţă să nu fie în stare să facă fată unei greutăţi ca cea de aici? Va să zică era adevărat că un om ca Moise nu ştia cum să se poarte cu nişte oameni cari erau necuraţi din pricina unui mort.
Ce puţini sunt acei care, fără să aibă deloc starea înaltă a lui Moise, n-ar fi încercat să dezlege acest fapt într-un fel sau într-altul. Dar Moise era „omul cel mai blând de pe tot pământul”. El ştia foarte bine ca nu trebuia să aibă îngâmfarea să vorbească, atunci când n-avea nimic să spună. Dacă i-am urma pilda cu mai multă credinţă, am fi scutiţi în vorbirea noastră de multe vorbe îndrăzneţe, de multe greşeli sau păcate. Pe lângă aceasta, purtarea noastră ar fi mult mai adevărată, mai cinstită şi mai nefăţarnică. Adesea suntem atât de nesăbuiţi că ne este ruşine să ne a-ratăm neştiinţa. Ne închipuim nebuneşte că ne vom strica bunul nume de oameni înţelepţi şi pricepuţi, dacă vom rosti această judecată frumoasă, care arată atât de bine o adevărată putere morală: „Nu ştiu”. E o mare greşeală. Totdeauna, vom pune mult mai mult temei pe vorbele spuse de un om, care are obiceiul să tacă, atunci când nu este sigur de ceva; şi nu vom dori să ascultăm pe un om totdeauna gata să vorbească cu o încredere uşuratică în el însuşi. Oh! să umblam mereu după duhul acestor cuvinte frumoase: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul”.