A. Judecăţile lui Dumnezeu
Alternând între persoana întâi singular şi persoana întâi plural, profetul face o paralelă între propriile sale experienţe şi cele ale concetăţenilor săi. Mânia lui Dumnezeu este descrisă sub forma întunericului, a loviturilor neîncetate ale mâinii Sale (v. 1-3); ei sunt înfăţişaţi ca nişte oameni îmbătrâniţi înainte de vreme, oase frânte, morţi aflaţi încă în viaţă (v. 4-6); ca unii ce sunt sortiţi unei temniţe din care nu pot să scape, ca unii cărora nu li se răspunde la rugăciune (v. 7-9); ca nişte animale hăituire, în care să se tragă cu săgeata (v. 10-12); ca nişte răni adânci, ca unii vrednici de dispreţ, ce se hrănesc cu amărăciunea (v. 13-15); ca nişte dinţi zdrobiţi, ca cenuşa (v. 16); ca unii ce şi-au pierdut memoria, pacea şi prosperitatea, precum şi ca unii ce au pierdut orice nădejde de ajutor divin (v. 17,18).