B. Îndurările Domnului
Rugându-se ca Dumnezeu să-Şi aducă aminte de soarta lui amară, profund deprimat din cauza nenorocirii sale (v. 19, 20), profetul reuşeşte să-şi ia ochii de la sine şi să privească, în schimb, spre Domnul. Nădejdea reînvie când profetul îşi aduce aminte că bunătăţile şi îndurările Domnului se reînnoiesc în fiecare dimineaţă (v. 21-24) iar credincioşia Lui este mare (v. 21-24). El enumera învăţămintele pe care şi le-a însuşit în şcoala suferinţei: este bine să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului, izbăvirea Sa; este bine să le supui jugului Său încă din tinereţe (v. 25-27); să accepţi disciplina pe care ţi-o aplică Domnul şi loviturile şi insultele cu care te împroaşcă lumea fără să răspunzi cu aceeaşi monedă (v. 28-30); repudierea lor de către Dumnezeu nu este finală, după cum nu este lipsită de temei; bunătăţile Sale şi îndurările Sale nu vor lipsi niciodată (v. 31-33); Domnul nu aprobă asuprirea, nedreptatea sau refuzarea drepturilor (v. 34-36); El este suveran, cuvântul Său predomină, toate lucrurile slujesc voii Sale; a te plânge pentru faptul că El pedepseşte păcatul este lipsit de sens (v. 37-39).