„Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă“, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n-a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul – şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul – să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2.6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost „Cel Sărac“. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22.23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14.21…; 16.22). „Bogăţia aduce mulţi prieteni“ (v. 4; cap. 14.20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea «victimei» lor (cap. 18.24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care-i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17.17).